“Dar ce oferi dumneata?” – a fost intrebarea tinerilor.
“Ce ofer? O viata aspra, foame, sete, nopti fara somn, haine zdrentuite de atata purtat, picioare ranite de marsuri nesfarsite, nenumarate lipsuri… dar la urma victoria in cea mai nobila cauza care a existat vreodata” – a fost raspunsul lui Garibaldi.
Urmarea? Tineretul Italiei l-a urmat, tara tara a fost eliberata.
Insa Garibaldi a oferit mai mult. A oferit intelegerea si pretuirea sa fata de fiecare om. A oferit amabilitate, sinceritate, voiosie, dar mai presus decat toate a oferit dragoste. O dragoste sincera, fara prefacatorie, fara interese egoiste, o dragoste care acorda incredere nelimitata si care cauta sa faca bine aproapelui, in situatiile cele mai grele.
Cand se intorcea dintr-o lupta, impreuna cu un detasament de soldati, Garibaldi s-a oprit la o stana, in preajma careia oamenii s-ar fi putut odihni peste noapte. Ciobanul se planse ca a pierdut un miel care, probabil, se ratacise pe undeva in drumul spre stana…
Garibaldi dadu un ordin scurt si toti soldatii se imprastiara ca sa caute mielul pierdut. In zadar. Nici un soldat nu reusi sa-l gaseasca. S-au intors si au venit cu tristul raport la comandantul lor. Acesta le dadu ordin de culcare…
Curand noaptea cobora peste stana pierduta printre dealuri. Probabil ca mielul mai zbiera cu glasul lui stins de undeva, dar nici o ureche nu mai era treaza… Dimineata gornistul se trezi ca de obicei mai devreme si, inainte de a suna desteptarea se apropie de Garibaldi, pe care-l vazu inca dormind, ceea ce nu se prea intampla la ora desteptarii. Apropiindu-se, privi mai atent si ce observa? Sub aceeasi patura erau doi: Garibaldi si mielutul cu pricina… Dormeau amandoi de ti-era mila sa-i trezesti…
Cum era posibil?… Dupa ce dadu ordin de culcare soldatilor sai, Garibaldi cauta el insusi mielul ratacit pana cand il gasi, tarziu, incurcat
intr-un tufis. Si numai dupa aceea isi ingadui sa dea somn ochilor sai…
Ce ilustratie minunata despre felul cum ne-a iubit Dumnezeu, Tatal nostru care n-a avut odihna pana cand nu ne-a stiut salvati si la adapost, pe noi, oile si mieluseii Sai…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu